Timpul meu nins

Se-așterne iar o seară departe de noi
Cei ce-alergam printre vise și doruri
Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi
Priveam enigmatic albastrul din ceruri.

Povești îmi șopteai despre zâne și prinți
Și umbre adânci ce-au sculptat adevăruri.
Culori îmi pictai peste gânduri fierbinți
Pășind amândoi cu o iarnă alături.

Departe te-ai dus alergând după stele
Ori ele doar vrut-au al tău cald surâs,
Departe îmi ești, și iernile grele.
Dar tâmpla-mi așez peste timpul meu nins.

Coboar-o tăcere adâncă din nou
Cu geana înserării și-mi lasă un gând.
Departe îmi ești; doar șoapta-mi ecou
Saruta-amintirea iubirii zâmbind.

Și zâne și prinți din povești parfumate
Mă cheamă prin ierni să-nțeleg, să iubesc
Tot albul rămas peste gânduri și poate
Culori vor picta iar divinul ceresc.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

2 comentarii

  1. Carmen si Gabi

    Foarte frumoasa poezie ne incalzeste sufletele bravo bravo bravo

Adaugă comentariu