Şapte zile-n săptămână,
Şapte flori la mine-n mână.
Luni laleaua e discretă,
Mov sau albă-violetă.
Marţi magnolia sususpină,
După-o zi din săptămână.
Miercuri margareta albă,
Stă în stratul din grădină,
Suspinând după lumină.
Joi e-ntr-o jardinieră,
Prea frumoasă şi zurlie,
Jerbera care jertfeşte,
O iubire din poveste.
Vinerea e violeta,
Cea cu creţuri şi discreta.
Sâmbăta e supărată,
Că n-a spus şi ea de-odată,
Că sulfina este fata
Care suspina întruna,
Aşteptând să treacă luna
Peste toată săptămâna.
Duminica-i sărbătoare,
C-a mai răsărit o floare.
Dimineaţa pe răzoare.
Dumitriţa-i zâna mare.
Sărbătoarea florilor,
E-n mâna feciorilor,
Bucuria fetelor.
Mulţumesc paginii WebCultura pentru publicarea poeziei “Şapte zile, şapte flori”. Acesta este un motiv important pentru a continua. Vă urmăresc de mult timp şi-mi place că valorificaţi prin postările dv. încercările celor care aduc un suflu nou în lumea creativităţii. Cu drag!