Fiecare femeie, cu delicatețe poartă În suflet, ca pe o bijuterie elegantă, Un trandafir, de o gingășie minunată, Care își schimbă culoarea când inima în alt ritm începe să bată. Până să devină femeie, trandafirul
Eu, o torță purtată năvalnic de vânt, Iar tu, o rafală aprinsă ca mine, Ne-am izbit deodată frontal în cuvânt Și ne-am trezit suflând cu asprime, Căzând, îngenuncheați de cuvânt, la pământ. Rămasă o clipită
Atunci EL mi-a spus: -Savurează cafeaua, fumează-ți țigara și scrie. -Să nu iei în deșert numele ministrului! Când l-a durut „genunchele”, pe el chiar l-a durut, așa cum pe tine te-au durut notele:1,2,3 primite de
Din groaza de a nu repeta greșeli ajungem să ne transformăm în cei pe care i-am urât cel mai mult. Pierdem din vedere ceea ce ne-a cauzat rănile sufletești și nu mai suntem în stare
Ochii verzi precum smaraldul privesc cu îngrijorare trandafirul roşu a cărui petale îşi pierdeau culoarea sângerie, cuprinse fiind de sumbra palidă a morţii. Trandafirii erau febleţea ei, trezind mereu în sufletul curat o emoţie duioasă.
Când dorințele scad în intensitate, Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate, Dau naștere unor gânduri frustrate, De neacceptare, ce greu pot fi schimbate. Când dorul crește foarte tare Și nu își
Slipaway. "Să fie, oare posibilă o prietenie sinceră între un bărbat și o femeie ? Ce te faci dacă el e narcoman, iar ea are…optzeci de ani?" Unei întrebări cu un așa grad înalt de dificultate
Un sentiment al infinitul te străbate atunci când lacătele pământului se desfac de pe trup și poți simți bucuria de a fi viu, de a trăi. O ușurintă în mișcare, o bucurie te cuprinde în
Violonistul italian Salvatore Accardo, aclamat pentru interpretările sale din Paganini, pianistul suedez Peter Jablonnski – al cărui talent a fost recunoscut chiar de legenda jazz-ului Miles Davis – și reputatul violoncelist britanic Raphael Wallfisch, cu