Dacă de mâine ar ploua cu vară printre genele mele, aș plânge mereu până-n priviri mi-ar răsări senin... Dacă de mâine ar înflori irișii în ochii mei, aș privi mereu cerul până ar deveni albastri...
"În fiece dimineață, o antilopă se trezește în Africa și în fiece zi știe că trebuie să alerge mai repede decât leul dacă nu vrea fie mâncată, ca a doua zi să se gândească la
Sunt locuri pe care nu vrei să le descoperi. Sunt locuri în care vrei să ajungi. Sunt locuri în care ai vrea să revii. Sunt locuri în care ai dubii: vrei să te afli. Sau
Fără cuvinte... Look up here, I’m in heaven I’ve got scars that can’t be seen I’ve got drama, can’t be stolen Everybody knows me now... David Bowie (8 ianuarie 1947 - 10 ianuarie 2016)
O poveste despre maturizare, dragoste și nostalgie. Alcătuit atât din momente reale, cât și suprarealiste, parțial din memoria, parțial din imaginația eroinei, locuri văzute de adult prin ochii copilului, momente care au modelat și au
Mulțumim tuturor acelora care, într-o perioadă critică pentru WebCultura, au fost alături de noi și ne-au ajutat. Mulțumim pentru donații, mulțumim pentru cuvintele frumoase, mulțumim pentru că v-ați îngrijorat alături de noi, mulțumim pentru gândurile
"The Revenant", de Alejandro González Iñárritu, şi "The Martian", de Ridley Scott - marii câștigători. "The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant" este marele învingător al celei de-a 73-a gale de decernare a Globurilor
Uneori inima mea nu mai poate ține pasul cu mine... rămâne mereu în urmă cu o bătaie sau chiar două și trebuie să trag de ea ca de o ancoră care încearcă să mă țină
Amintește-ți de începuturi. Amintește-ți de secretele păstrate unii altora. Amintește-ți de momentul în care ați crezut că legăturile vostre vor fi eterne. Timpul a plăsmuit subtil așteptări. Ai vrut să vezi doar ceea ce idealizai.
De întâi aprilie i-am propus un joc: "Hai să ne îmblânzim fluturii!" Noi nu aveam niciodată fluturi în stomac. Ai noștri erau agătați de suflet și se zbăteau între vertebrele noastre. De întâi aprilie i-am
O jale se-aude, o jale mă cheamă, Să m-arunc în abisul obscur fără teamă Să gust din nimicul hain şi etern, Întunericul rânced, lugubru, obscen. Un suflet în patimi, un suflet pornit, Să vadă-absolutul în
Pe-un perete cu buze mute Se vede, se află o fată cu riduri multe. Anii trec și nu realizezi Ce-ai făcut pentru tine anotimpuri întregi. Ești un vis, ești o comoară Nu-ți lăsa viața într-o
Am lăsat să mă tot ningă şi zăpada să m-atingă, fulgii de zăpadă reci, prin omăt să mă îneci. Să mă readuci la viaţă, cu săruturi lungi pe faţă ca, încet, să-neci apoi tot ce
Prima petală cu greu se desprinde purtându-mi gândul în lină plutire: "Mă iubeşte..." Lacrimă însângerată, "Nu mă iubeşte" află tainic ascunziş în braţele ierbii-nalte. Una câte una, se aştern în juru-mi înfocate "Da" şi "Nu",
Inima las-o în palma mea, şi taci, uitând de tot de ea, mă îngrijesc s-o pun în ţiplă, am s-o-nvelesc în foaie triplă. Iar tâmpla-ţi lasă-ţi-o uşor, fragilă-aşa, plină de dor, nu mai vorbi, nu