Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Povestea tatălui meu

Mulțumesc, Doamnă Învățătoare Floarea Baltă!

“Când pleopele primarei s-au închis/Alături de învățătoarea de nedescris (…)” Pe atunci, eram și eu la fel de puerilă ca...

Continuare...


Powered by

Povestea tatălui meu

Sorin Tudorde @
9 February 2015

Susține și tu Webcultura. Mulțumim!

Vezi aici cine sunt cei cărora le mulțumim până acum.

O lecție de viață pe care, din păcate, adesea o uităm.

Vă mai aduceți aminte de perioada aceea a copilăriei în care credeați că părinții chiar pot muta munții din loc? Când chiar credeți că tatăl poate ridica soarele pe cer și poate apuca stelele între degete pentru a le aduce să lumineze tocmai sus, pe tavan? Când, cu oricâți eroi de poveste ne-ar fi fost presărată copilăria nici măcar unul nu se putea compara cu “eroul de lângă noi”? Încercați să vă amintiți…

Iar apoi, într-o bună zi, ne dăm seama că toate acestea sunt neadevăruri. Sunt închipuiri, iar unele sunt minciuni. Minciuni spuse pentru ca noi, copiii de atunci, să creștem frumos și neîncruntați. Minciuni spuse din dragoste care, în multe cazuri, ascund greutăți, sacrificii, renunțări. Totul pentru “un zâmbet de copil”.

povestea-tatalui-meu

Chiar așa: vă mai amintiți?

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Paspartu

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.