Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Deșertul. Pentru totdeauna

“Păsărilor care s-au născut în colivie le este frică mai ales de cer”

Zece vorbe de duh. Am închis uşile camerei ca să nu intre greşeala. Atunci adevărul m-a întrebat: Eu pe unde...

Continuare...


Powered by

Deșertul. Pentru totdeauna

Sorin Tudorde @
9 August 2013

“Am crezut că sensul vieții este chiar viata. Acum nu mai sunt sigur.”

“Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieți relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Și alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aș numi-o “secretă”. Prin “viață secretă” înțelegând nu ceea ce ascundem de ceilalți, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconștientul – și unde nu ne putem minți.”

“M-am călăuzit o vreme după principiul foarte discutabil că orice fericire e bună, numai fiindcă e superioară plictiselii și a golului…”

“Imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea.”

“Sunt lucruri pe care le poți avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greșeala să le cauți, le pierzi.”

“Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deșertul e vital şi chiar senzual. Îți dă, pe lângă o senzație de sete și de pericol, un fior dincolo de viață, pe care n-o poți încerca nicăieri altundeva. În deșert, filosofia valorează mai puțin decât un burduf de apă, dar cu atât mai prețios e ceea ce nu poate fi anulat.”

“Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost… Nu pot găsi în ele decât cauze, explicații. Or, eu aș avea nevoie de altceva.”

“Într-un deșert, probabil, nu te uiți în urmă. Ce să vezi? Vântul ți-a șters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.”

O serie de gânduri exprimate de Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna, ilustrate de o serie de fotografii realizate de fotograful rus Ravshaniya.

Dragă cititorule, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Ne poți susține, cu ce sumă dorești, fie prin intermediul unui virament bancar (click aici pentru donație), fie prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!


Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.