Oprește-te. Oprește-te puțin. Ieși din acest cerc vicios. Și dă-ți voie să te liniștești…
“Să ne reflectăm mai întâi la ce înseamnă o minte prinsă în strânsoarea unor cercuri vicioase. Ei bine, unul dintre cazurile cele mai evidente pe care cu toții le cunoaștem este “fenomenul îngrijorării”. Medicul îți spune că trebuie să te operezi și că data operației a fost stabilită, așa că, automat, începi să îți faci griji pentru asta. Iar din moment în care ai aflat, îngrijorarea îți taie pofta de mâncare și nu poți dormi bine. Și, cu toate acestea, nu te poți opri să nu îți faci griji în continuare și, prin urmare, te vei îngrijora în plus, iar apoi vei fi îngrijorat de faptul că ești îngrijorat pentru ca, în cele din urmă, să îți dai seama că este o situație absurdă și să te superi pe tine pentru că faci asta și să fii îngrijorat pentru că ești îngrijorat pentru că ești îngrijorat. Acesta este un cerc vicios. Iar acum întrebarea: poți să îți faci mintea “să tacă”? Nu e așa că este dificil? Pentru că mintea pare a fi ca o maimuță care tot sare în sus și în jos, trăncănind într-una. Și îți dai seama că nu o poți opri.
Cei mai mulți oameni își dedica viețile încercării de a-și menține mintea ocupată și se simt extrem de inconfortabil în tăcere. Când ești singur, când nimeni nu spune nimic, când nu e nimic de făcut, există doar acestă îngrijorare, această lipsă de distragere a atenției: “am fost lăsat cu mine însumi și vreau să fug de mine, mereu vreau să fug de mine. De aceea mă duc la film, de aceea citesc povești misterioase, de aceea ies în oraș, de aceea mă îmbăt sau orice altceva. Nu vreau să fiu cu mine însumi. Mă simt ciudat”.
Bine, bine, dar de ce vrei să fugi de tine însuți? Ce este atât de rău în asta? De ce vrei să uiți de tine? De ce vrei să te comporți astfel? Pentru că ești dependent de gânduri. Iar acesta este un drog. Unul periculos.
Gândirea compulsivă, continuă și continuă și continuă tot timpul. Este un obicei. Deci, există o dificultate în a opri această activitate, iar tu chiar trebuie să o oprești dacă nu vrei să îți pierzi mințile. Pentru că dacă eu vorbesc tot timpul, nu o să aud niciodată ceea ce spune altcineva și voi ajunge în situația în care nu voi avea de vorbit despre nimic altceva în afară de propria vorbărie. Și astfel, în exact același fel, dacă gândesc tot timpul, nu voi avea nimic altceva la care să mă gândesc în afară de propriile gânduri. Prin urmare, pentru a avea ceva la care să te gândești, există momente când, pur și simplu, trebuie să te oprești din gândit.
Ei bine, și cum faci asta? Prima regulă este să nu încerci, pentru că, dacă încerci, vei fi la fel ca un om care încearcă să netezească unduirile apei cu un ciocan. Iar tot ce vei reuși va fi să o tulburi și mai mult. Însă, în același fel în care unduirile apei se liniștesc de la sine, va trebui să știi cum să îți lași mintea în pace. Și se va liniști de la sine.”
Alan Watts
(6 ianuarie 1915 – 16 noiembrie 1973)