Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Fănuș Neagu, despre sine. În doar câteva cuvinte.
“În tinerețe vorbeam cu oamenii, mă tutuiam cu sfinții și eram ferm convins că toți salcâmii de pe Strada Mare a Brăilei împrumută dimineața umbră de om. În acele vremuri știam să cobor fluierând de pe Vârful cu Dor, în fiecare clipă mă bătea vântul cu lună plină și mă așteptau la fiecare colț domnițe cu zulufi de lampă verde.
Eu am iubit vinul bun și petrecerea. Am fost bogat la vorbă, am iubit și-am fost trădat, am iubit și-am șters putina, am umblat prin lume de tânăr (laudă sportului care mi-a înlesnit aceste drumuri!), am cunoscut pretutindeni oameni veseli, pe cei triști i-am ocolit cu bună știință sau cu nepăsarea specifică vârstei, nu știam că se moare din orice și nici nu voiam să știu. Iubeam viața ca un desfrânat și n-o căutam decât pe drumuri de pierzanie, de hanuri și de dragoste. Oho! ce nemernic am fost! Oho! și nu-mi pare rău deloc. N-o mai pot lua de la capăt așa că, dacă doriți, vă pot face morală până mâine dimineață, vă pot învăța de ce trebuie să ne sculăm devreme și să pornim voioși la muncă. Dar nu-mi stă în caracter și vă las să vă descurcați singuri pentru că cei mai mulți vă pricepeți la fel de bine ca mine să petreceți, să iubiți și să credeți în steaua voastră norocoasă.
Noaptea care a trecut am petrecut-o afară, în grădina din fața casei mele, din arhitect Ion Mincu și am privit cerul. Au stat cu mine, până la o anumită oră, două sticle Dray Riesling, apă minerală rece, un singur greiere și floarea vântului. Nu știu ce prevestiri, ce taine s-or fi petrecut în adâncurile întunericului, dar știu precis că multe zaruri se rostogoleau în necunoscut și zei păgâni îl asaltau pe Dumnezeu. Poate răstălmăcesc eu clipele și pecetluiesc o deznădejde poetică, dar ultima noapte de vară a anului 2006 m-a dăruit cu tristețe și cu niște gânduri întoarse spre tragediile lui Ovidiu. Am citit trei povestiri din Metamorfoze apoi sublima gândire a lui Cicero, din care am citit o singură pagină, după care m-am închinat la imaginea lui Iisus din icoana de sticlă, de la căpătâiul patului meu și am adormit visând casa părintească, gutuii, crizantemele, cireșii și merii și iarba din grădina prin care am umblat mereu, numai desculț…
Zborul trebuie să despice nemărginirea. Cred că este o linie verticală pe planul orizontal al existenței. Zborul. Gândește-te la “Pasărea” lui Brâncuși – ea este izvorul care țâșnește spre Dumnezeu. Uită-te la Columna Infinită. Spre ce tânjește? Spre Zenit. Columna Infinita, în același timp, este stâlpul casei noastre. Stâlpul casei noastre, cioplit, mai ales în Oltenia, care susține acoperișul, adică susține sălașul lui Dumnezeu. Și stâlpul casei duce tot spre infinit. Carul cu struguri, acoperișul cu porumbei, cocoșul de pe creasta casei, sunt tot un zbor. Adu-ți aminte din anii dulci, ăia când erai mic, fumul urca și el spre Dumnezeu, mai ales iarna.
Mie nemărginirea îmi place. Mi-e teamă însă, ca oricărui om, de moarte…”
Fănuș Neagu
(5 aprilie 1932 – 24 mai 2011)
FANUS NEAGU FIE-I MEMORIA BINECUVINTATA SI SA SE ODIHNEASCA IN PACE IN LUMEA ZEILOR SI A ZEITELOR,PRIN” ZBORUL SPRE INFINIT”NE DA LA TOTI PAMINTENII O LECTIE DE VIATA TRAITA DIN PLIN SI PRIN POSIBILITATILE NOASTRE MICI SA INCERCAM SA O URMAM!INSTINCTUL DE CONSERVARE NE URMARESTE PE TOTI SI OPTIMISTI SI TRISTI SI FRICA DE MOARTE ESTE UN GIND CARE NE INFRICOSEAZA PE TOTI CIND INTELEGEM CA VIATA ARE UN INCEPUT SI UN SFIRSIT!CEI CU ADEVARAT CREDINCIOSI CARE CRED IN VIATA DE APOI AU SI EI FRICA DE MOARTE SI DE NECUNOSCUT!VIATA ESTE CEVA PALPABIL VIU INDIFERENT DE PLACERI,SUFERINTE SI OBSTACOLE PE CIND MOARTEA SI TRECEREA IN NEFIINTA NU FACE DECI SA TE GINDESTI LA UN BOT DE LUT DE PE ROATA OLARULUI IN CARE VA FII SI SUFLETUL TAU CINDVA SI DIN ULCIORUL SMALTUIT POATE UNII ISI VOR POTOLI SETEA DE APA SI VIN!COLENBERG SILVIU NAZARETH ORASUL BUNEI VESTIRI LA 25.O3.2014 -SCRIS LA 06.04.2014 ORA 21 SI 55 MINUTE!