Da, ți se poate întâmpla și ție. Totul e să privești cu atenție în jur…
Uneori, în lumea ta “perfect de imperfectă” poate să apară o pată de culoare… O ciudățenie. O bizarerie. Și o privești lung și temător: te-ai străduit atât de mult să rotunjești imperfecțiunile lumii, să le rotunjești pe îndelete, să le șlefuiești contururile și să dai un aspect ordonat asperităților, te-ai străduit atât de mult să transformi “acestă lume” în “colțul tău de lume”… Și acum, ea, pata aceasta, izvorâtă din senin. Gata să-ți amintească de un tăvălug al sentimentelor pe care l-ai așezat, ordonat, în sertarul cu trăiri uitate. Gata să-ți aducă aminte că inima nu bate după cum i se rostuiește, ci după cum îi este vrerea. Gata să transforme lumea ta “perfect de imperfectă” într-o lume “imperfectă de perfectă”. Atât de minunat de imperfectă… Totul e să accepți să reînveți să trăiești. Și să riști. Din nou.
