Când este momentul să te simți flatată: ca femeie tânără sau în etate?
Care este clipa pe care o alegi să te simți cu adevărat în trupul unic sculptat de o divinitate?
Flatarea este practicată greșit și este înțeleasă și mai greșit. Un chip neatins de amprenta timpului și supus doar judecății favorabile a celor din jur… este adesea complimentat, flatat. O flatare care își are originea niciunde.
Noi, reprezentante ale sexului slab, alegem cea mai ușoară manieră de a prinde flatarea celui ce o oferă, printr-o logică pierdută. Adolescenta de 17 ani își construiește prezentul pe speranțele vârstei de 20, când va fi femeie. Mamă, femeia de 50 se reflectă în tinerețea fiicei sale, își readuce simțurile la vârsta celor mai scurte iubiri care par eterne – totul într-un sistem de valori care dovedesc încă o data nevoia umană de a-și dresa subiectivitatea colectivă.
Dorința nejustificată de a da sensuri noi timpului nu aduce beneficii majore, însă punerea sinelui în retrospectivă în raport cu surâsul senin ce ascunde atât de bine nostalgia, este într-adevăr un compliment oferit de suflet, chipului.
Femeia flatată prin argumentul vârstei ar trebui să conștientizeze ceea ce anii trecuți ascund atât de bine, și cum s-au adunat în spatele retinei, fără a o ajusta. Timp marcat de lucruri mari sau mărunte care definesc o maturitate aparte, un drum sinuos care a trecut prin zile pline de esențe și nopți albe, aparențe și călătorii, iubiri pierdute sau neregăsite, amânate și regretate, griji prea profunde și vise de îndeplinit. Totul se ascunde sub o mască a timpului, mai mult sau mai puțin estetică, însă de o veritabilă unicitate.
Acesta este cea mai sinceră flatare: cea a vieții.
