Nu te teme: cu toții am trecut prin asta. Trăiește-ți viața. Bucură-te de ea. Îndrăgostește-te până în vârful degetelor și apoi atinge cu ele ițele destinului. Ia propriile decizii, învață din propriile greșeli și, atunci
12 gânduri înțelepte. E o fericire să fii iubit. E una și mai mare: să iubești. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.
O întrebare care, de un veac încoace, continuă să ne bântuie... Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce
Bunicii au şi ei o istorie, înscrisă în multe alte istorii. Adeseori, avem tendinţa să considerăm că anumite lucruri sunt vechi de când lumea, atemporale şi de la sine înţelese. Obişnuim să proiectăm asupra trecutului
Uităm că buzele noastre au fost întocmite să vorbească despre nădejde și că ochii au fost legați să vadă speranța... Pe vremea când tata îmi citea fragmente înălțătoare despre sensul vieții și îmi scormonea în
Zece gânduri despre dragoste, despărțire și viață. Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp se veștejește, se chircește și moare, adică-i piere dragostea de viață. Ca să-ți fie drag
"Bătrânețea începe când nu mai avem proiecte." "Acestea sunt schimbările sufletului. Nu cred în îmbătrânire. Cred că ne schimbăm permanent aspectul în fața soarelui. De aici rezultă optimismul meu." (Virginia Woolf) 10 mari actori: Brigitte
De dragoste de viață. Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
90 de secunde. Pentru neuitare. Ar fi multe de spus. Dar, în loc de a așterne cuvinte, vă las, pe fiecare, să vă așterneți propriile gânduri. Și să simțiți. Căci, cu siguranță, veți simți. După
Ce am învățat despre viață de la bunicul meu (cel care a învățat despre viață vreme de o întreagă viață). 70 de ani a trăit cu amintirea războiului: mizerie, păduchi, frig, întuneric și singurătate. O
O întrebare despre viață. Și o poveste emoționantă din care cu toții avem de învățat. "Pentru ce trăiesc oamenii? Pentru a pierde pe cineva? Pentru a continua să trăiască? Pentru a trăi mai mult? Sau
Poate așa, veți regăsi motivul pentru care și acum, sunteți unul lângă altul... În ultima vreme, am învățat să privesc în mine. Să caut răspunsuri bune. Soluții. Și am învățat să privesc și în jur.
Despre spirit. Și despre vise. Îmi spunea cineva, odată: cu cât omul privește mai mult spre cer, cu atât spiritul său e mai liber și cu cât stă cu ochii mai mult plecați spre pământ,
Un sfat de viață. Pentru fiecare. Tot răul vine de acolo că oamenii își închipuie că sunt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poți purta fără iubire,
Viața trebuie iubită și punct. E gol. E gol pușcă sufletul ăsta. Singurătatea îl înconjoară pe dinapoi și pe dinainte si-și pune bratele peste el... așa, ca într-o sărutare apăsată și lungă. În fond, dacă-l
