O poezie dintr-o vreme când oamenii știau să-și bucure sufletul, iar sufletul știa să se bucure de viață... Umblam cu pumnii-n buzunarele crăpate Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal. Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram
Câteva gânduri înțelepte despre prieteni și prietenie. Cugetă tu însuți în anumite ocazii cât de diferite sunt sentimentele, cât de împărțite sunt părerile chiar între cunoștințe apropiate; cum aceleași păreri au o poziție sau intensitate
Cele din urmă cuvinte ale unui mare român. O amintire relatată de, Mărioara Porumbescu, sora poetului, compozitorului și teologului român Ciprian Porumbescu: "Cu vreo două zile înaintea morții, a venit fratele Ștefan. Sărmanul Ciprian s-a
Rostim, adeseori, cu înţelegerea care graţiază generos: "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui!". Statistic vorbind, deriva morală de fiecare zi nu constă într-o acumulare galopantă de "păcate strigătoare la cer". Greșelile capitale tind,
Inima este o busolă sofisticată. Iubesc oamenii simpli și deschiși. Oamenii care înțeleg să primească la fel de frumos cum dăruiesc. Fără să se întrebe de ce. Doar să se bucure de însemnătatea gestului. Doar
O foarte frumoasă poezie. Doamne, atâta îți cer: Sângele meu să ajungă în cer; Pruncul meu să râdă mereu Lipit cu lipici de sufletul meu! Femeia mea să simtă că este Femeia cea bună din
Un sentiment pe care l-ai trăit și tu, nu-i așa? "Am crezut întotdeauna că există anume locuri magnetice care te atrag dacă treci prin preajma lor. Și asta într-un mod imperceptibil, fără să-ți stârnească vreo
Șapte gânduri despre viață. Există o carte pentru fiecare moment de cumpănă în existența fiecăruia dintre noi. Nefericit cel care nu găsește cartea potrivită la momentul potrivit. Este esențial ce porți înăuntru, ce echilibru interior
Despre viață, cu înțelepciune. "E așa de important să lași anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înțeleagă că nimeni nu trișează, uneori câștigăm, alteori pierdem.
Singur, faţă în faţă cu destinul, Infernul şi Paradisul revelate de Dostoievski aparţineau de mult experienţei umane (Dante, Calderon, Shakespeare, Racine). Dostoievski scormonește zonele obscure ale existenței și descoperă o lume ireală, tulburătoare pe care
(Fugit irreparabile tempus) Semnele toamnei dau iarăşi ocol melancoliilor noastre. Oricât de revolut şi desuet ar părea acest sentiment pentru sensibilitatea modernă, toamna rămâne, transgresând contingenţele, anotimpul nostalgiilor fără leac. O emoţie distinctă se desprinde
Învață... Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum. Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi. Învață
"Te-am trăit sau te-am visat doar, viață?" Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig, Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcnești ca
Există o cale... Există o cale de la inima ta la mine Și inima mea o cunoaște Pentru că este curată și pură ca apa. Când apa este liniștită ca o oglindă Poate să reflecte
Zece gânduri despre iubire. Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele dinlăuntrul tău pe care ți le-ai construit singur pentru a te feri de ea. Iubiții