“Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă…”
Și ura și iubirea acuma de la tine
Făr’ de însemnătate vieții mele-ar fi,
Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine
Și ura-ți neîmpăcata cu ce-aș mai răsplăti.Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă
Și vecinic sfâșiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că m-ai uita.Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 3 august 1889)
Și ura și iubirea (1877)
