Din nou despre problemele învățământului românesc.
Cele mai multe manuale pur și simplu vin în conflict cu sănătatea psiho-somatică a copilului. Îl agresează. Cuvântul-cheie este agresiune. Școala are o funcție de agresor.
(…)Am luat pe rând manuale de biologie, geografie, istorie şi am constatat că agresiunea se manifestă foarte vizibil deoarece copilul e pus în situaţia de a primi, păstra şi reproduce un număr imens de informaţii, care te sperie.
Într-un manual de geografie sau biologie, numai pe o pagină ai câteva zeci de termeni noi care sunt supuşi unor clarificări din diverse puncte de vedere, descrieri, observaţii. Cultura nu se poate face dacă rămâne la acest nivel, al descrierii detaliate fără capacitatea de a tria şi organiza lucrurile în jurul unor idei.
(…)Când stai de vorbă cu elita noastră din domeniile respective, toţi spun că resping manualul şcolar, că nu aşa trebuie prezentate lucrurile, dar nu avem conexiune între cei care pricep şi cei care fac manualele. Copiii nu pot reacţiona critic, pot să creadă că aşa e normal să creadă.
Acestei agresiuni a manualelor i se adaugă agresiunea temelor de lucrat acasă, când intră în scenă diverşi membri ai familiei, pentru a contribui la rezolvarea temelor. Foşti studenţi de-ai mei, bunici acum, spun că au stat cu nepotul să rezolve probleme până la miezul nopţii.
Nimeni nu se întreabă – dacă fiecare profesor agresează elevul cu nu ştiu câte teme, nu e normal ca cineva să cotroleze dacă totalul acestor obligaţii ale elevilor nu depăşeşte un anumit plafon de suportabilitate? (…)Specialiştii se scandalizează de modul în care arată manualele. Normal era ca această inteligenţă pe care o acumulăm în diverse domenii să-şi facă efectul în educaţie, dar nu se întâmplă asta.
Asta e realitatea de pe teren, mulţi profesori nu înţeleg că datoria lor e să întreţină un dialog cu elevii, nu să ţină discursuri. Îi învăţăm pe copii să butoneze la calculator, dar nu îi învăţăm să gândească analitic.
Solomon Marcus
(fragmente dintr-un interviu acordat Digi24)
