O scurtă istorie a prostiei

…în 15 citate românești.

“Proștii mor, prostia e nemuritoare.” (Ion Luca Caragiale, 13 februarie 1852 – 9 iunie 1912)

“Inteligenții joacă roluri față cu alții; proștii joacă roluri față cu ei înșiși și, dacă sunt prea proști, reușesc să se înșele singuri.” (Garabet Ibrăileanu, 23 mai 1871 – 12 martie 1936)

“Ataci o părere a unui prost și te trezești cu prostul întreg în discuție.” (Nicolae Iorga, 6 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940)

“Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame.” (Camil Petrescu, 22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

“Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.” (Lucian Blaga, 9 mai 1895 – 6 mai 1961)

“Simpla constatare că ești prost nu e dovadă de inteligență.” (Ionel Teodoreanu, 6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)

“De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?” (Tudor Mușatescu, 22 februarie 1903 – 4 noiembrie 1970)

“Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței.” (Emil Cioran, 8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995)

“Prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat.” (Nicolae Steinhardt, 29 iulie 1912 – 30 martie 1989)

“Prostia este eternă și invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah; e tot ce se poate face contra ei.” (Alexandru Paleologu, 14 martie 1919 – 2 septembrie 2005)

“Deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic, te dai de gol.” (Octavian Paler, 2 iulie 1926 – 7 mai 2007)

“Spun și înțelepții prostii, dar le mai selectează.” (Grigore Vieru, 14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009)

“Nu este nicio rușine să te naști prost. Rușine e să mori prost.” (Marin Sorescu, 29 februarie 1936 – 8 decembrie 1996)

“Îi plâng pe proști și proștii mă înving.” (Ana Blandiana, 25 martie 1942)

“Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă.” (Gabriel Liiceanu, 23 mai 1942)