Un poem spre aducere aminte.
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, –
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, –
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină
Atât să uitați! Numai atât, –
că El a trăit,
înaintea noastră…
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!
Eminescu – poem de Nichita Stănescu
Nu putem uita pe Eminescu: e ca si cum am uita ca ne-am nascut, ca suntem romani, ca si cum n-am mai vorbi aceasta limba… Incerc un sentiment minunat, de adoratie, pentru acest minunat om si poet; inca nu a fost egalat si cred ca nu se va intampla prea curand… Ce zicea G. Calinescu? Va amintiti? Minunat! Dragii mei, iubiti Limba Romana si iubiti-l pe Eminescu! E tot ce avem mai sfant!