În genunchi vă rog, să uitați!

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Un poem spre aducere aminte.

Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, –
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.

Atât să nu uitați, –
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină

Atât să uitați! Numai atât, –
că El a trăit,
înaintea noastră…
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!

Eminescu – poem de Nichita Stănescu

Eminescu

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Un comentariu

  1. Paula Pricopiepaulapricopie@yahoo.com

    Nu putem uita pe Eminescu: e ca si cum am uita ca ne-am nascut, ca suntem romani, ca si cum n-am mai vorbi aceasta limba… Incerc un sentiment minunat, de adoratie, pentru acest minunat om si poet; inca nu a fost egalat si cred ca nu se va intampla prea curand… Ce zicea G. Calinescu? Va amintiti? Minunat! Dragii mei, iubiti Limba Romana si iubiti-l pe Eminescu! E tot ce avem mai sfant!

Adaugă comentariu