Ochii mei zâmbesc
Și-ți cânt, fetițo
Îndragostite versuri albe…
Suavul vis al firii tale blânde
În liniște sublimă mă ’nconjoară
Și realizez întâia oară:
Din tot ce aș putea să-ți dau acum
Nu aș opri nimic doar pentru tine
Ți-aș da semințe, doar atât!
Semințe de iubire, pace, și de trai tihnit
Ți le-aș sădi in suflet, iubindu-te nemărginit!
Mi te imaginez vorbind, curioasă
Și mă întrebi de unde ai venit
Sau cum?
Eu îți arăt sămânța de iubire
Plantată adânc în sufletu-ți cel pur
Și-ți povestesc cu câtă adorație
Te-am luat din tatăl tau, in corpul meu
Și cum zâmbeai prin ochii lui
‘nainte sa te naști…
Ți-aș arăta-n oglindă cum
Ai corpurile noastre în al tău
Și-aș tot vorbi, si aș tot spune
Cum te așteptam, visând noi doi
Cu trupurile dezgolite
De haine, de amar și de nevoi!
Așa te așteptam, așa se nasc ființe…
