“A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea.”
Dragostea e sufletul însuși. E de aceeași natură. Dragostea e o scânteie divină, ca și sufletul, și tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor și infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini și nimic nu-l poate atinge. Îl simți arzând până în măduva oaselor și-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.
Când dragostea a strâns laolaltă și a contopit două suflete într-o unitate sfântă și îngerească, aceste ființe au găsit taina vieții. Nu sunt decât cele două tulpini alea aceluiași destin; sunt două aripi ale aceluiași suflet. A iubi înseamnă a pluti.
Dragostea înseamnă să fii doi și să nu fii decât unul. Un bărbat și o femeie care se contopesc într-un înger. Dragostea e cerul…
Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură ființă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire.
A iubi și a fi iubit este suficient. Nu mai pretindeți nimic! În schimbările misterioase ale vieții nu mai este nicio perlă de găsit.
Voi, cei care suferiți pentru că iubiți, iubiți încă și mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea.
Victor Hugo
(26 februarie 1802 – 22 mai 1885)
