Două gânduri și o poezie. De Ion Pillat.
“Dragostea noastră e ca o bomboană învelită în staniol: e foarte dulce, dar ceva scârțâie foarte tare.”
S-au pierdut
Unde-s frunzele-pădurii? S-au pierdut.
Unde-s norii, călătorii? S-au pierdut.
Unde-i râul ce ne-a dus copilăria
Pe oglinda lui de gheață? S-a pierdut.
Unde-i rasul, unde-i plânsul, unde-i dorul,
Și iubirea, și durerea? S-au pierdut.Unde-s ochii dragi odată ca lumina?
Umbra genelor plăpânde? S-au pierdut.
Unde-i omul ce am fost și eu odată?
Viers și suflet, ca un foșnet s-a pierdut.Ion Pillat
(31 martie 1891 – 17 aprilie 1945)
Notă: cel de al doilea gând este, evident, chiar titlul.