Bonne Nouvelle este numele stației de metrou din Paris unde ne-am întîlnit. Și cred că acest lucru nu e întîmplător…
Un om care se pierde în mulțime, pe care nu îl remarci nici prin statură, nici prin îmbrăcăminte, care păstrează o linie a discreției și a simplității cum rar mi s-a dat să întîlnesc. Însă, de îndată ce îl ai aproape, percepția se schimbă. Albastrul adînc și limpede al ochilor lui te fac să vezi departe, parcă pînă în lumea inocenței și a copilăriei la care cu toții rîvnim. Și, de îndată ce vorbește, ai sentimentul că liniștea și siguranța te învăluie și te înalță. Un paradox pentru Paris, care numai un oraș liniștit nu este – și, mai nou, cu evenimentele din ultimul timp, parcă și siguranța este pusă puternic sub semnul întrebării…
M-a dus pe o străduță îngustă, foarte aproape de Bonne Nouvelle, apoi am urcat cîteva scări. Un loc pe care nu îl cunoșteam și care mi-a dezvăluit, în mod neașteptat, bucuria unei alte lumi: un parc mic, în fața unei biserici frumoase, cu un trecut foarte zbuciumat, un loc care emana pace și altceva. Este locul unde vin de multe ori – mi-a spus – pentru a mă încărca sufletește. La fel ca și cîteva parcuri pe care le am la suflet și unde pierd ore bune, aceste locuri mă fac să retrăiesc senzația din copilărie și parcă revăd locuri din Maramureșul meu drag…
Apoi m-a dus într-un loc superb, în parcul din Sait Germain en Laye, de unde am văzut Parisul de sus prin celebrul cartier La Defense, după care am intrat în camera unde s-a născut Regele Soare. De acolo, de sus, Parisul are forma unei mări înghețate în liniște…
Nu îl voi menționa pe acest domn cu numele tocmai pentru a păstra aceeași notă de discreție, însă nu pot să nu împărtășesc faptul că acest OM a stat alături de marii oameni ai lumii, că bagajul asimilat după o viață trăită la Paris este atît de impresionant, încît a adunat experiență de viață și învățăminte cît pentru mulți oameni la un loc. Mă bucur că unul de-ai noștri, din Maramureș, în inima Parisului, a reușit să facă performanță și stă în fruntea unei afaceri care face să miște un sistem întreg.
Mă simt mîndru să văd că un moroșan întărește ideea că adevărata valoare constă în simplitate și bun simț, în discreție și perseverență, în credință și împărtășire. Și să văd că, așa cum îmi mărturisea, noi oamenii, atunci cînd ne raportăm la Dumnezeu, știm întotdeauna unde ne aflăm – aceasta este, pentru mine, la bonne nouvelle.
