ceremonialul tăcerii
cât de împietrit te simt ca pe un liliac ce-a adormit înfipt în trupul nopții doar ziua mai împarți cu mine sfincși obscuri în inima pământului timpul e plin de insomnii Chrnos pedalează neobosit își
Dorina Neculce
Blog |
Membră a Societatii Culturale Junimea 90 Iasi. A publicat sapte volume de poezii, doua de proză scurtă. Aparitii in multe antologii, dintre care 12 internationale. Membră a Uniunii Scriitorilor din India, membră NWU din anul 2014. Membră EWCA. A publicat doua volume (unul de proza si unul de poezie) in Canada.
ideea de pace
flori-fluturi-fluturi-molie și fiori de plumb pentru domnișoara mireasă striga el pe ulițe și strigătul lui ca o lamă de ras ruginită vâscoasă tăia învelișul dimprejurul soarelui ieșea iarba scuturându-și degetele/ vene dar nu înțelegea de
Dochiţa
Auzisem în copilărie poveşti despre Dochiţa, fata din Mileanca, puţină cu duhul, care venea adeseori pe la noi, ca să muncească. Dochiţa în sus, Dochiţa în jos… Devenisem curioasă şi abia o aşteptam să vină
experiment – sânge autist
alungată de fluturi îmi țiuiau urehile şi el izbea uşa îndărăt inima mea-şoarece mort începea să putrezească afară era beznă şi o noapte rece ascuțită chiar de glasul lui încurcat dimineaţa îmi găseam urme în
păpușile de porțelan
într-o zi toridă de vară păpușile de porțelan își aruncă inimile încremenite sparg vitrinele și pornesc tăcute într-o procesiune numai de ele știută spre porțile îndepărtate ale cimitirului își strâng împrejurul trupului împuținat pardesiurile învechite(mirosind
craterele nopţii
privești prin craterele nopții vezi moartea ca pe o fecioară despletită piaptănă copilul nenăscut cu degetele descărnate trasează linii negre desenând cărările vieții îmi stropește așternutul cu sânge de la un capăt până la celălalt
în carnea noastră
sufletele noastre s-au scurs prin porțile înserării mă lipesc de pereții reci unde nu se odihnește nimeni. alături omul stătea cu spatele rezemat simțeam cum îi cresc rădăcini asta era viața- simte vietatea ticăloasă intrată