Pentru a putea deduce, mai ușor, o dimensiune prospectivă a propriului drum în viață, nu trebuie decât să privești trecutul precum un film.
Poți vedea la ce greșeli ești predispus, după modul în care gândești. Cum sună filmul tău? Ce titlu i-ai oferi? Ești, de asemenea, mulțumit de script?
Nu îmi vine a crede cât de multe persoane cad în capcana propriilor ființe. Nu se bucură de filmul lor, în adevăratul sens al noțiunii. Doar există.
Cât de trist este să fiu martorul propriei noastre ruinări. Prin rănirea altora, ne nimicim propria persoană, și, totodată, exploatăm propriul ego!
Un aspect deosebit este ceea ce a zis un ilustru autor nipon, “vom sfârși prin a ne distruge pe noi înșine”.
În ultima perioadă de timp, noi, ca persoane nu ne mai acceptăm defectele, dorind a le elimina, deși, întocmai ele, ne diferențiază. Nu înțeleg tendința societății de a extirpa, aceste diferențe. De ce dorim să fim plăcuți de toată lumea? De ce nu ne privim în ansamblu? De ce trăim în umbra altora? Ai șansa de a crea un film! Căruia nu îi poți tăia un număr infinit de duble. Ai o unică ocazie în a înfăptui ceva!
De câte apeluri au nevoie ființele umane pentru a realiza ce importanță poartă existența lor?
