Adevărata distanță se naște în suflet

Nu voi înțelege niciodată de ce oamenii lasă distanța să se stabilească, să creeze crevase și limite între ei!

Adevărata distanță se naște în suflet, în gesturile simple, nu în granițele fizice. Depărtarea fizică poate fi depășită dacă înțelegem faptul că tot ce facem în viața de zi cu zi, împreună, putem face și departe unul de altul. Vorbele tandre, calde, dorul împărtășit, mângâierile, îmbrățișările, chiar jocurile de zi cu zi, discuțiile de rutină, cafeaua de dimineață, bătăile cu perna, deciziile pe care le luam împreună, toate pot continua la fel ca înainte și chiar este indicat să fie așa pentru a nu simți distanța.

Uneori, o vorbă la timp face mai mult decât ne-am închipui. Mângâie și dă aripi! Ne dă energia și puterea de a trece peste multe. Dacă însă alegem să tăcem, să ne găsim alte ocupații, să ne rezumăm doar la a trimite bani acasă, a nu ne mai interesa de problemele reale cu care se confruntă iubita sau familia și nu ne implicăm sufletește în relație, distanța va deveni o gaură neagră în care se dizolvă totul. Naște rupturi. Ne simțim cumva cumpărați, fără importanță, iar responsabilitățile rămân toate pe umerii noștri. Simțim că distanța nu ne apropie ci ne desparte, iar ceea ce înainte conta, acum e fără importanță.

Tăcerea naște monștrii neîncrederii și ai tristeții. Sunt oameni care și aproape și departe tot distanți își sunt. Și sunt oameni care oriunde și-ar fi, își sunt mereu unul lângă altul, iar distanța nu este decât ceva ce oricând poate să dispară. Oamenii nasc adevărata distanță… în suflet! Viața nu face altceva decât să o împlinească. De aici vorba: ai grijă ce semeni și ce îți dorești!

Cel mai ușor lucru în viață este să rupem și nu să construim, dar e de datoria noastră ca măcar să ne dăm silința de a construi. Cel puțin atât cât iubirea există.

(foto: Lara Zankoul)