Cinci gânduri despre despărțire.
Tu știi cum sună plânsul atunci când nu-l ascultă decât lucrurile din casă, pereții?
Uneori când îți dai seama numaidecât de punctul greșit și ai curajul să desfaci până acolo, totul se mai poate îndrepta. Alteori îți dai seama târziu, când lucrul este prea avansat, și, neavând curajul să desfaci, iți spui: “Lasă, voi căuta să dreg pe cât se poate, nu se va băga de seamă. Ce Dumnezeu, nu e decât un singur punct greșit!”… Dar atunci te poticnești la fiecare rând și ochiurile greșite se înmulțesc, și nu mai știi cum să repari greșeala dintâi.
Ce trist e să nu mai poți vibra la sunetul unei voci pentru care ți-ai fi dat viața!
Te vindeci vreodată de o mare iubire? O iubire nouă vine peste cea care mocnește sub propria ei cenușă și refuză să moară de tot și nu te lasă să mori de tot?
Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înșel pe tine cu tine.
Cella Serghi
(22 octombrie 1907 – 19 septembrie 1992)
