“A fost odată o fată care avea șapte cai invizibili.
Oamenii credeau că este nebună și că, de fapt, erau doar cai imaginari. Însă nu era deloc așa.
Când toamna a venit, fata a petrecut o întreagă zi spălându-și toate rufele.
Le-a atârnat de o frânghie, în curte, pentru a le lăsa să se usuce în soarele blând al toamnei.
De nicăieri, o furtună teribilă s-a iscat, iar vânturile ei aprige i-au smuls din loc toate hainele și toți caii (nota autorului: din moment ce erau nevăzuți, este evident că nici nu cântăreau mult).
Fata s-a simțit distrusă și și-a petrecut toată toamna căutând fiecare dintre cei șapte cai împrăștiați de-a lungul și de-a latul țării, înfășurați în hainele ei.”
Un încântător poem vizual creat de Ulrika Kestere.
