În cei peste 20 de ani ai democraţiei româneşti am învăţat, de mai multe ori decât ne-ar fi fost sănătos, că ignoranţa autorităţilor nu are limite. Ne-am obişnuit să asistăm la repetatele demonstraţii de incapacitate şi delăsare, venite din partea unor instituţii care ar fi trebuit, dacă nu să susţină, măcar să nu dărâme puţinele demersuri artistice. Şi totuşi…
Cum pot lucrările de renovare ale unui teatru să închidă singura instituţie care se ocupă de dezvoltarea şi promovarea dansului contemporan românesc?
Simplu: în 27 decembrie 2010, conducerea Teatrului Naţional a trimis o scrisoare de informare cu privire la faptul că lucrările de reconsolidare vor începe în ianuarie 2011 și sunt „incompatibile cu desfășurarea activității Centrului Național al Dansului în spațiul ocupat în prezent”. Bineinteles, instituția este somată să-și suspende activitatea și să anuleze evenimentele și proiectele programate pentru anul 2011. Și aceasta în condițiile în care, ca si pana acum, orice fel de sustinere din partea statului este inexistenta, iar CNDB trebuie să se descurce pe cont propriu.
Astfel, după mai bine de 6 ani de funcţionare, dintre care ultimii doi aflaţi sub auspiciile iminentei renovări a TNB-ului, Centrul Național al Dansului se află din nou în punctul din care a plecat: trebuie să redevină vocală şi să lupte pentru un spaţiu public în care să-şi poată desfăşura activitatea.
Dacă şi tu vrei ca singurul spaţiu dedicat artei dansului contemporan să nu rămână doar o simplă amintire în peisajul cultural românesc, semnează şi trimite scrisoarea-petiţie a CNDB către Ministerul Culturii.
Eu semnez pentru salvarea Centrului Național al Dansului. Tu ce mai aștepți?
