Poartă-mă poartă
spre ziua cea mult aștepată
spre necreata Lumină
neînserată
unde miri și mirese
nenuntite se-nclină
se-adună împreună
la poarta de humă
pe cornul de lună
schimbînd neîncetat
doar jurăminte
fără cuvinte…
Spre firea plăpândă
de vis și dureri
flămândă
Veșnicia și-a întins dumicatul
în talgerul zilei de ieri
refăcând tăcut
din hârbul de lut
clipă cu clipă
minut cu minut
infinitul
întins rotund
ca un sărut.
Felicitări!