Marea noastră lume mică, mica noastră lume mare…
Fiecare dintre noi are la dispoziție propria lume infinită. Sunt ferm convins de acest lucru. Fiecare dintre noi avem infinite posibilități de a simți, de a alege, de a da sens și a căuta sensuri. Și mă întreb uneori: de ce sunt atât de mulți cei care, din toate aceste infinite posibilități, aleg doar micimea lucrurilor? De ce se lasă seduși doar de egoism, de mojicie, de răutatea cristalizată sub diverse forme? De ce atunci când ai la dispoziție propria nemărginire, te mărginești la a te crampona de lumea celuilalt? De ce nu ai loc de el, de lumea lui, de cât înțelege (sau cât a ales să înțeleagă) din ea?
Trăim, cu toții, pe un vârf de ac: în jurul nostru, Universul. Iar în jurul fiecăruia dintre noi, un întreg infinit.
8 martie 2004: Spirit, robotul trimis de NASA pe Marte, trimite prima imagine a Pământului așa cum se vede el de pe Planeta Roșie. Un vârf de ac. Aici trăim noi, cu toții. Pe acest punct albastru pal.
