Libelula albastra

Te-am visat libelulă, colorată şi liberă,
Ca o regină a roiului, străbăteai ascunzişurile mele.
Ai rostit că sunt gărgăriţa ta albastră,
Când deodată timpul a îngheţat, aşteptându-ne pe noi,
În acelaşi loc, plin de amintiri mucegăite.
Minutarul ne privea nedumerit,
Aşteptându-ne să ne potrivim ceasurile în sincron.
Suflete ce au sperat să săgeteze aceaşi clipă,
Împreună, pe acelaşi sunet de tic-tac.
Aşteaptă-ne! Secunde ce păreaţi eterne!
Imortalizat în trecut, a rămas, portretul amăgirilor noastre.
Respirând un suflet scindat în două,
Pentru că timpul ne-a depăşit, impasibil, împăcat.
M-a trezit deşteptătorul, strident şi înfuriat,
Că un clopot străfulgerat, pe o melodie amară.
Am pierdut acelaşi tren şi aceleaşi speranţe…
Întrebându-ne dacă mai există vreodată,
Un “mai devreme” sau un “mai târziu”.

Libelula-albastra

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cristina Alexe

Cristina Alexe De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu