Un profesor universitar și un profesor de gimnaziu ne spun ce se petrece în interiorul sistemului românesc de învățământ.
Ce se întâmplă în facultăți
Fragmente din scrisoarea pe care profesorul universitar Dan Ungureanu a trimis-o site-ului Capitalism pe pâine.
“Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :
– pluralul lui “viu” nu e “vi“, ci “vii”; verbul “a lua” nu se scrie “i-au“; “Obijnuit” e incorect; “îi” nu se scrie despărţit, “î-i“; “să de-a” e incorect (corect e “să dea“); nu se zice “propiu“, ci “propriu“; nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother“; (…)”poetry” nu e identic cu “poem“; tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci; “Romeo and Juliet” nu e un roman; “Romeo and Juliet” nu e un poem; Shackspear nu se scrie astfel.
[citat]Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni.[/citat]
Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche, “bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.
Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, referat.ro.
[citat]O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe”.[/citat]
În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!”
Dan Ungureanu, prof. univ. Universitatea Bucureşti
(puteți citi întreaga scrisoare aici)
Și ce se întâmplă în gimnaziu
Fragmente din scrisoarea pe care profesoara de limba română Carmen Stoica a trimis-o site-ului Contributors.
“Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…
[citat]Avem probleme cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri.[/citat]
Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun “proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.
[citat]O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă.[/citat]
E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…
Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.”
Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București
(puteți citi întreaga scrisoare aici)
