Cu toții am auzit spunându-se așa ceva…
“Lovești ca o fetiță”, “plângi ca o fetiță”, “te porți ca o fetiță”… Și ce vină poartă ele, fetițele, pentru tiparele noastre mentale? De ce trebuie ele să creadă, exact la vârsta la care li se dezvoltă personalitatea, că a te comporta ca o fetiță este ceva rău și rușinos (sau, dacă nu rău, măcar sub nivelul considerat a fi normal)?
Știu, scurta filmare prezentată este, de fapt, o acțiune de promovare a unui produs. Însă, atunci când aceste acțiuni sunt bine gândite, când există și o poveste și când lucrurile merg mai departe de simpla promovare, parcă merită să vorbești despre ele.
