Inima de vandal

“Interesul celorlalți ar putea fi, de asemenea, propriul interes.”

Artistul stradal Roadsworth ne arată inimile pe lângă care noi trecem fără să le mai vedem.

“În pofida mult trâmbițatei noţiuni de «liberă exprimare», unii se pot întreaba ce înseamnă aceasta cu adevărat în contextul spaţiului public. Deşi, din fericire, nu trăim într-o societate totalitară (unii ar putea să comenteze această afirmație), există, cu toate acestea, presupunerea subînțeleasă că, pentru a avea un cuvânt de spus în domeniul public, e nevoie de bani, bunuri sau influenţă politică.”

“Unii ar putea spune că a renunţa la barierele de exprimare publică este o invitație la anarhie, dar eu aş argumenta spunând că o anumită formă de anarhie deja există: anarhia corporatistă. Și nu pentru că aș crede că marketingul sau advertisingul sunt ceva greşit. Schimbul de bunuri şi servicii este, evident, un aspect esenţial al experienţei umane. Dar nu este singurul aspect. Iar eu simt că spaţiul public ar trebui să reflecte o mai mare diversitate de exprimare.”

“Exprimarea unor astfel de gânduri, ieșite din contextul “acceptat”, implică riscul expunerii la o sumă de critici. La urma urmei, cine sunt eu să îmi impun altora opiniile? Nu pretind să am răspunsuri la toate, iar complexitatea lumii este deasupra capacității mele de înţelegere, dar încă mai cred că am dreptul de a întreba “Cine eşti tu de-ți împingi hamburgerii spre mine?” sau “Cine ești tu de-mi poluezi aerul?” sau “Cine eşti tu de-mi spui să merg la război?” etc…”

“În ciuda cinismului meu, simt că – indiferent dacă este motivată de un sentiment de auto-conservare sau de grija pentru generaţiile viitoare – începe să există totuşi o recunoaştere crescândă a faptului că vechea mentalitate industrială nu mai este adecvată provocărilor cu care se confruntă umanitatea. Și, chiar dacă nu este întotdeauna din pur altruism, începe să existe o conştientizare a faptului că interesul celorlalți ar putea fi, de asemenea, propriul interes. Cuvinte mari pentru un «vandal».”