Un fir nevăzut între noi, ce ne leagă
și oricât aş vrea să-l deznod n-am să pot.
Nu-s eu fără tine şi nu mi-e întreagă
fiinţa, cuprinsul şi nu sunt un tot.
Te-aştept în secundă, să mergem pe ape.
Dansăm fără martori pe valuri tăcuţi.
Cât stoluri de linişti se-adună sub pleoape
cu braţele iederi mă prinzi, mă săruţi
și cerul dispare… Dispare şi marea
și vântul şi larma atâtor idei,
obraji de poeme îşi scutură sarea
și gândul roşeşte de-atâtea scântei
de drag şi dorinţă ce nasc din privire…
E-un fir de lumină robustă-ntre noi
ce ţine aprinsă povestea, iubire,
povestea în care-nflorim amândoi…
