Rasuna strasnic orice întrebare:
Cum poate sa priveasca-n zare?
Cum poate zambet sa mai nasca?
Cu chip senin, expresie fireasca.
Credeam ca-s totul si-ntro-zi,
Candva, noi ne vom contopi.
Credeam ca simti ceva curat,
De ratiune nepatat.
Ma intreb si acum tu unde esti?
Cum de incetezi sa mai privesti?
Cum stergi si faci ca sa dispara,
Sperantele d-odinioara?
Ma intreb de ce acum nu stii,
Ca eu la fel nu voi mai fi,
Ca a ta lina nepasare
Mi-nabuse orice suflare.
Si te-am crezut din basme dulci,
Ca niciodata n-ai sa fugi,
Ca voi fi si eu pentru tine
Izvorul vietii vesnice, senine.
