“Poate, cine știe, există și viața de apoi”…
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.Câteva momente când era să fim fericiți.
Câteva momente când era să fim frumoși.
Câteva momente când era să fim geniali.Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos —
Pe care l-am trăit.O femeie pe care am iubit-o
Și cu acceași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.Și, în sfârșit, o soartă
Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viața de apoi).Marin Sorescu,
Contabilitate
Nu vă supărați, dl Sor, am o curiozitate care nu mai strică la frumusețe. Mai “numărați”? 🙂