Durerea femeiască
Un poem în care se vor recunoaște multe - chiar prea multe -dintre femei... V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Și, să mai amânăm, nu-i înțelept, Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, Femeia, n-are, totuși,
Carte
Despre dragoste și viață: cinci gânduri și un poem
Robert Browning, una dintre cele mai importante personalități ale poeziei victoriene. - Succesul unui singur minut ne răsplătește pentru eșecuri de ani de zile. - Câteodată, pentru a supraviețui, iubirea trebuie să se gârbovească. -
Declarație de dragoste
Fragment de poem. De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ți zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea
Da, da, te știu eu
O frumoasă poezie de dragoste. Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu mi-l cerșești! Dacă-mi vei da
Cea mai frumoasă femeie
"Pentru că tu ești departe plecat și eu te aștept..." Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile,
Dans în ploaie
"Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne..." Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne, Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Plouă
"Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!" Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, - plouă.
Am legat…
Da, tu: nu te mai ascunde! Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi
Povestea ceasului cu inimă
De ce timpul nu mai are răbdare cu oamenii? Ei bine, iată adevărul... "Trăia odată un ceasornicar bătrân. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar.
Noaptea de mai
De noapte. De dragoste. De mai. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit
Azi e zi întâi de mai
De întâi de mai. De Mihai Eminescu. Azi e zi întâi de mai, Azi e ziua de Armindeni: Eu te cat, drăguța mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor, De la
Ruga mea de seară
O poezie de suflet. Îngăduie, Doamne, să-mi închei Rugăciunea de seară ca de-obicei: "Bunule Dumnezeu, Când ai să vrei Să mă chemi la Tine, Rogu-Te să-l iei Mai întâi pe câinele meu, lăsându-mă-n viață pe
Căzut, dar nu învins…
Și te dai prins și te dai nins... Cu calul murg trage la scară tristețea în ediție de seară trasă-n volute verzi de foi volante ca rufăria fostelor amante și-n foaia cu tipăritura densă citești
De-acum
Un poem de dragoste. Altfel de dragoste. De-acum aș putea Și fără picioare trăi, Da, fără de ele La cine vroiam să ajung Am ajuns. Și fără de ochi, Da, fără de ei, Aș putea
Tu plutești…
Tu plutești ca un vis de noapte deasupra sufletului meu. Iți sprijini tâmpla de inima mea ca de o piatră roșie, și aștepți să-ți spun numele tuturor lucrurilor pe care eu am isprăvit de mult