Câteva gânduri despre dragoste, cărți și viață.
Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea.
Iubirea arată o armonie între două făpturi care era deja ursită de la începutul timpurilor.
Orbit de privirea-ţi, sunt orb pentru că nu mă vezi, mut pentru că nu-mi vorbeşti şi fără memorie pentru că nu mă ai în minte.
Gelosul e ca un ipohondru ce se-mbolnăveşte de teamă că ar fi bolnav.
Nu clădi un castel de bănuieli pe un cuvânt.
* * *
În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună.
Lumea este plină de cărţi minunate pe care nimeni nu le citeşte.
Respectul faţă de cărţi poate fi manifestat doar prin folosirea lor.
* * *
Să nu apari la televizor azi e o dovadă de eleganţă.
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu.
Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.
* * *
Ce-i viața, dacă nu umbra unui vis care fuge?
Umberto Eco
(5 ianuarie 1932 – 19 februarie 2016)
