Nominalizat la Oscar şi câştigător la Cannes, Javier Bardem îşi asumă un nou rol cameleonic în filmul Biutiful. Pentru cei care au văzut 21 Grams, Babel sau Amores Perros, ultima creaţie a lui Alejandro Gonzalez Inarritu nu va fi o surpriză.
Dramatic, sumbru şi obscur, Biutiful prezintă viaţa lui Uxbal, un individ aflat la vârsta a doua care îşi petrece timpul între afacerile străzii şi familie. Cum era de aştept, afacerile îi sunt undeva la limita moralităţii şi a legalităţii, acesta asumându-şi rolul de intermediator între explotatorii cartierelor mărginaşe şi emigranţii veniţi în Barcelona pentru câţiva euro în plus. Astfel, filmul ne introduce în lumea de la periferia Barcelonei, unde traficanţii senegalezi şi muncitorii chinezi trăiesc de pe o zi pe alta, într-o mizerie imposibilă dar totuşi mulţumiţi că nu sunt în ţara natală. Iar în acest context, personajul principal îşi asumă un rol important: în schimbul unui procent din fiecare tranzacţie, acesta are grijă ca din fiecare afacere să aibă toată lumea de câştigat.
Pe de altă parte, viaţa de familie a lui Uxbal este de departe a fi considerată fericită. Trăieşte cu cei doi copii ai săi într-un apartament sărac şi murdar, îşi iubeşte soţia dar nu poate trece peste bipolaritatea ei şi crizele tot mai dese, aşa că preferă să o ţină departe de el şi de cei mici.
Astfel, personajul principal este construit undeva la graniţa dintre cel care face orice pentru a supravieţui dar care îi ia în calcul şi pe cei de lângă el. Mai mult, Uxbal are şi o latură întunecată, cea care îl apropie de moartea văzută drept o nedreptate.
Chiar dacă aparent filmul nu aduce nimic nou şi continuă pe o direcţie bine trasată de Inarritu, Biutifiul reuşeşte să te ţină pe scaun până la sfârşit (are aproape 2 ore şi jumătate) aproape exclusiv datorită talentului lui Javier Bardem. Iar pentru asta merită să mergi la cinema.
