“Azi serbăm cu toți Victoria…”
Știți acele locuri apărute pe fundalul visului? Te trezești dintr-o armonie pe care ai vrea să o cauți în viața reală, însă nu știi care este punctul de plecare. Există, cu siguranță există…
Orașul Victoria. Denumire comunistă, însă cu aceeași speranță în repaus care, de ani buni, care nu încetează a îl defini. Oraș la poalele munților Făgăraș, aparent uitat de umanitate, însă gazda unui Festival de Film promițător – Festivalul de Film Victoria a început din vara anului 2013 să adune spirite tinere, creative și depășind norma optimismului, redând astfel zâmbetele sutelor de bătrâni locuitori.
Un spațiu rupt de realitatea conștientizată, împins spre extrema imaginației, își primește sufletele doar cu generozitatea naturii: populația este ori prea tânără ca să înțeleagă rosturile, ori prea bătrână ca să mai conteze. Melancolia este în spațiul ideal.
Timpul își arată adevăratele sensuri prin maniera în care nu afectează arborii străzii Eminescu, o stradă care vara, de multe decenii, își păstrează aceeași adiere. Iar greutatea cu care este împinsă viața spre sfârșit apasă pe norii apusului, în fiecare zi senină. Este acel melange între perfect și rău necesar.
Fiecare suflet al orașului păstrează, în sinele ars de păcat omenesc, bunătatea redată de conviețuirea în Orașul Victoria. Tinerii pleacă, bătrânii se întorc și, de obicei, se întorc în pământul lor definitiv.
Fericirea ochilor căprui – găsiți la poalele celor mai mândri munți din țară – este singurul lucru care îndeamnă să revii în Victoria. Vară de vară se trăiește un vis sub bolta parca prea înstelată a nopții. Ciudat de înstelată pentru așa o viata scurta…
