Povestea mea si a Lunii

“Un poem vizual care spune povestea unui om care a întâlnit Luna. Și care a rămas împreună cu ea pentru tot restul vieții.”

Așa definește artistul rus Leonid Tishkov proiectul Private Moon. Un proiect căruia i-a dat naștere împreună cu fotograful Boris Bendikov. În timp ce Leonid a gândit conceptul și versurile fiecărui poem, Boris a imortalizat poemul în fotografii, fără a recurge la prelucrări grafice (avand ca recuzită doar o lampă în formă de lună).

“Din vârful lumii, de fapt, din podul casei sale, el a văzut Luna cazând din ceruri. Cândva se ascunsese de Soare într-un tunel întunecat şi umed. Însă trenurile care treceau au speriat-o. Acum, ea venise la casa acestui om.”

“Cerul este aproape. / Deschide podul şi vei vedea / acolo, lângă cuibul de viespi / inelele de lumină orbitoare / ale Lunii pierdute.”

“Iar el a învelit Luna/ cu pături calde/  și i-a oferit ​​mere tomnatice/ și o ceaşcă de ceai.”

“Am trecut râul întunecat/catre țărmul înalt/ unde crește nemurirea Lunii.”

“Am bâjbâit prin întuneric/ cărând în spate cereasca lumină/ ca printr-un roi de albine strălucind.”

“Un mănunchi de lumină este Luna/pe o sanie. Cerul/ se va îngrijora când se va întoarce?/ Oare unde a fost?”

“Precum un inorog lunar/ stă sub pături/ strălucind chiar mai tare.”

“Luna Moscovei/ sub un cer fără stele/ s-a așezat pe o margine de acoperiș.”

“Înmormântarea Lunii – în fiecare dimineaţă. / Iar la căderea nopţii descoperi trupul unei Luni nou-născute / şi o ajuți să se reîntoarcă în cer / lăsând o urmă abia vizibilă în zăpadă / ca senzația unei lumini care dezgheață.”

Și, dacă ați citit până aici, trebuie să vă fac o mărturisire: poemele vizuale ale celor doi artiști ruși sunt de sine stătătoare. Iar dacă ajunși până aici ați avut impresia că urmați firul vreunei povești, bucurați-va: fie că recunoașteți, fie că nu, înseamnă că și voi sunteți îndrăgostiți de Lună.