Fiecare din zilele mele are un răsărit și un apus izbitor de asemănăoare una cu cealaltă înscrise într-un ciclu de săptămâni, luni, ani le port cu mine ca pe o povară pe străzi asfaltate inspirând
E toamnă, rece, plouă și un vânt Își răsucește-n frunzele de vie Un șuier despre ce va fi să fie Când îi vor fi pământului veșmânt. Le spune despre iarnă, despre ger, De zile când
Asta a fost cel mai important mereu. Erai acolo. Ai fost în stradă. La proteste. Erai curajoasă, mândră și dreaptă. Mă enerva vocea ta. Fumai și țineai portavocea. Discutai cu fete, cu băieți, cu presa,
Înțeleg bine oamenii. Și le înțeleg bine emoțiile. Și, sincer, tare aș mai vrea să se mai termine odată cu trendul aceasta al "sapiosexualilor" și "pansexualilor". Să ne înțelegem: nu am nimic cu ei. Doar
"Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?" Poezia aceasta a lui Nichita Stănescu este una dintre poeziile mele
Pasionată de călătorii, iubitoare de vinuri si mâncăruri bune, cu simtul umorului. 43 de ani și cu poftă de viața. Visătoare, dar, totuăi, cu picioarele pe pământ. Surprinde-mă cu o discuție frumoasă ca o seară
The version of me you created in your mind is not my responsibility. Even the devil can appear as an angel of light... 33 de ani, uneori sofisticată, uneori copil, mai mereu visătoare. Îmi plac
WebCultura Chat se adresează tuturor acelora care doresc să dialogheze cu cineva pe un anumit subiect. Pentru că, într-un moment sau altul al vieții- și dintr-un motiv sau altul al vieții - nu puțini sunt