Matematica poetică
O poezie pe care Nichita Stănescu i-a dedicat-o lui Solomon Marcus. Matematica poetică lui Solomon Marcus Unu şi cu unu nu fac doi, unu şi cu unu fac trei sau patru, sau cinci… Unu tare
Nichita Stanescu
Cântec de dragoste la marginea mării
Îți dăruiesc o stea de mare... Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci printre rocile țărmului, reci. Marea se va preface-n păsări străvezii, câte le-ncap ochii deschiși spre ea, și vor zbura fâlfâind, când
Cântec
Noi, locuitorii acestei secunde... Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei... Există numai ceea ce va fi, numai
De altceva
Cei se vor regăsi în acestă poezie vor fi, probabil, numiți "neînțeleși". Iar ei se vor mândri cu asta... -Ce e cu tine, m-a-ntrebat el -mi-e altceva -ți s-a făcut de plop, ți s-a făcut
De dragoste mai ales…
Un gând. Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am
Umbra ta…
s-o dărui, s-o nărui?... Iată, corzile stelelor vuiesc lumesc, nelumesc Uite, semne se-arată în lume bune, nebune Şi tu, ce mai faci, dragostea mea? Umbra ta, spune-mi-o, cărui s-o dărui, s-o nărui?... Nichita Stănescu (din
Leoaica tânără, iubirea
Una dintre frumoasele poezii ale lui Nichita Stănescu. Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în față. Mă pândise-n încordare mai demult. Colții albi mi i-a înfipt în față, m-a mușcat leoaica, azi, de faă. Și deodată-n
Înserare de toamnă
De toamnă, de Nichita. Ziua alunecă, trăgând după ea prin fereastra joasă, culorile joase, de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea. Steaua neagra a pletelor tale îmi răsare,
Emoție de toamnă
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai
Trist cântec de dragoste
"...și toate femeile poartă capul tău." Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba ştie gustul pământului. Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr, de inima mea, când o părăsește. Aerul e-nalt, tu
Adolescenți pe mare
Câteva versuri în care, poate, vă veți regăsi. Această mare e acoperită de adolescenți care învaţă mersul pe valuri, în picioare, mai sprijinindu-se cu brațul de curenți, mai rezemându-se de-o rază țeapănă de soare. Eu
Vara
Deși este încă seară simt că mâine vine vara cu lungi gene de mărar şi cu ochii de muştar, cu obrajii de caisă unduindă a narcisă. Ca o pasăre măiastră ea va bate la fereastră,
Cerul iubirii noastre
El, Nichita... Vederea lumii se-ndumbrea, când noi ne sărutam în piețe și în scuaruri Un aer mat ne-nfășura, și nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea. Doar steaua neagră a părului tău scurt Îmi atingea
Acel ceva dintre aripă și aer
Câteva gânduri despre viață. "Prietenul meu de o viață, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat țara. Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul
Evocare
Ea era frumoasă... Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă și plângândă