Treptat,
Din cuvânt se prelinge
Lumea mea toată,
Ca dintr-o lacrimă
Mai grea,
Mai adâncită ca oricând
În a sa soartă…
Tăcând, reverberează în
Mine amintiri
Iluzorii,
Ca dintr-o altă viață
Ca dintr-o altă uitare-
Imperfectă chemare
A porții niciodată
Deschise,
A luminii niciodată
Aprinse…
Treptat,
Oaza privirii
Tale mă cuprinde
Cu tot neantul ei,
Cu acele primăveri
Promise pe
Marginea unui drum
Pironit în
Ieri…
Acel obsesiv ieri,
Înrădăcinat
În sensuri fără glas
În libertatea în care
Constrânsă,
Îmbrățișez un sărut
Rămas pe-ale
Mele buze,
Murmurând o
Șoaptă plânsă…
