The Best Exotic Marigold Hotel, în regia lui John Madden, ne învață cum să luăm bătrânețea ca pe o nouă etapă de împlinire și de regăsire a sufletului.
Viața la vârsta a treia este și mai poznașă față de cea din adolescență și, bineînțeles, mult mai înțeleaptă. Un grup de șapte bătrânei simpatici, fiecare cu păsul lui, ajunge să-și găsească fericirea într-un hotel din India, un hotel plin de praf și de speranță.
Pe lângă partea emoțională, filmul urmărește sincretismul culturii britanice cu cea indiană și adaptarea la o nouă cultură.
Ca în majoritatea filmelor lui, regizorul John Madden a pus actori consacrați la un loc și a făcut un mix de calități, defecte, mofturi și complexe, adunate de personaje de-a lungul vieții. Însă, fie că e vorba de o văduvă (jucată de Judie Danch), sau de un gay (interpretat de Tom Wilkinson), de o bolnavă capricioasă (Maggie Smith), un cuplu neîmplinit (Bill Nighy și Penelope Wilton) sau de doi celibatari (Ronald Pickup și Celia Imre), viața poartă ființele-i vii spre noi călătorii de regăsire a eului și le arată că, în ciuda jocului sprinten de riduri de pe chip, sufletul nu face scurt-circuit la nicio vârstă. El rămâne poznaș și este format din: fire de copilărie, buline de adolescență, grade de maturitate și crengi de înțelepciune. Iar acest amestec complex ar duce la fericire. Hmm… oare așa să fie?
