Și încă nu-nțelegem că fără de iubire…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Un sonet pentru adevărata dragoste.

Mereu cerșim vieții ani mai mulți, așa-n neștire,
Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,
Și încă nu-nțelegem că fără de iubire
Se vestejește Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul șubred să-și tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheață și-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine și m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând și ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aș zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aș scula din moarte ca să alerg la tine.

V. Voiculescu (27 noiembrie 1884 – 26 aprilie 1963), Sonet CLXXXIII

Fotografie de Aaron Nace.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. Constanţa Mezdrea Coman

    Poemul meu -Atunci: Strigam că suntem Unul!/Din amândoi n-a fost/Atunci rămas niciunul/Pe lume în alt rost!//Atât puteam traduce/Niciun limbaj ştiut/Ne mai putând aduce/Cuvântul la început…//E de ajuns prinosul/Cu care a fost atunci/Îngăduit duiosul/Păcat printre porunci!//Strigam că suntem Unul!/Din amândoi n-a fost/Atunci rămas niciunul/Pe lume în vreun rost!(Constanţa Mezdrea Coman ).

  2. Cristina Petcu

    Ah….

Adaugă comentariu