Pianul abandonat

Uneori, sufletul este tot ce ne mai rămâne.

Există oameni pentru care viața este un coșmar din care se mai trezesc doar când visează. Oamenii care s-au pierdut pe drum, cândva, la o bifurcație de care nici nu își mai aduc aminte. Așa cum nici nu își mai aduc aminte de pâcla care i-a înconjurat sau de zilele în care și-au pierdut ceea ce mai aveau. La început lucrurile fizice, apoi prietenii, apoi pe sine și, în cele din urmă amintirile.

Cu toții trecem prin viață prin “prăpăstii ale destinului”. Pentru unii, însă, acestea sunt atât de adânci (iar singurătatea atât de cumplită), încât, pur și simplu, rămân captivi într-o lume paralelă. Iar tot ce îi mai leagă de noi, “ceilalți”, este sufletul.

***

Ceea ce veți vedea în continuare a fost filmat pe 27 august 2011, de către un utilizator reddit, pe terasa unei case abandonate din Spokane (SUA). O terasa pe care se afla un pian, abandonat și el.

“Conduceam pe o stradă cu case abandonate când am auzit pianul. Am tras pe dreapta și am văzut această femeie cântând. Am întrebat-o dacă pot să o înregistrez, dar nici măcar nu a băgat de seama prezența mea.”

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu