Iertare din nou vreau să-ți cer
Iertare din nou vreau să-ți cer
Într-un stil cu mult mai subțire,
Cu ochii și mâna spre cer
Și cu intonări de psaltire.
O, tu, frumoaso, de care-mi atârnă
Viața – și care-mi alungi
Din cale pe palida cârnă,
Numai c-o rază din genele-ți lungi,
Iartă-mă că plouă și-i ceață,
Că oamenii-s răi, că pânea nu-i bună,
Că nu se găsește nimica în piață,
Că, noaptea, nu-i lună.
Iartă-mă, scumpo, că te ador și
Acum şi pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că aproape în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.
Aș vrea să-ți placă orice cuvânt
Ce ți-l rostesc şi e de prisos ca
Să-ţi declar că vreau să-ţi și cânt
Aria celebră din Tosca.
Iartă-mă de toate. Zâmbeşte și spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Şi ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.
Mihail Sadoveanu
(Poezie din volumul Daim (1944), volum pe care Sadoveanu i l-a dedicat Valeriei Mitru, femeia cu 40 de ani mai tânără de care s-a îndrăgostit.)
Foto: Viktoria Cherlenyuk
