Un mănunchi de gânduri.
Nimic mai frumos ca idealul – cui i se potriveşte. Nimic mai urât decât să denaturezi un om care are norocul să aibă o natură, aruncându-i o haină străină pe umeri.
Nu se poate să te azvârli puternic, vioi şi încrezător în valurile vieţii, şi ea să nu te scoată la limanul fericirii.
Acei care nu găsesc norocul sunt acei ce nu ştiu să-l cheme cu destulă tărie, sunt acei cărora le lipseşte credinţa.
E mai greu să-ţi dai drumul de sus şi să cazi moale pe aripile tale fără să ţi le fărâmi. De aceea se urcă aşa puţini.
Oamenii ne dau uneori vise, dar viaţa le spulberă.
Nu te iartă oamenii să ai aerul de a te deosebi de ei.
Degeaba se fac revoluţii: totdeauna vor fi tari şi slabi, stăpâni şi sclavi – la vals unul care conduce şi altul care urmează.
Hortensia Papadat-Bengescu
(8 decembrie 1876 – 5 martie 1955)
