Despre nostalgie. Și despre puterea de a-ți recunoaște dorurile.
Sunt doar 70 de secunde de filmare. Unele dintre cele mai nostalgice (și mai frumoase) secunde pe care le-am văzut, deși nimic deosebit nu se întâmplă, deși nimic nu este regizat.
Copii la joacă în România anilor ’60.
Acum, cei mai mulți dintre ei sunt, probabil, bunici. Dar, sunt sigur, cu toții își mai aduc aminte din când în când de copilărie. Există un miracol al nostalgiei. Un miracol la fel de mare ca viața.
