Nu uitați să străluciți și să fiți vii! Vă stă în putință.

Eram în clasa a unsprezecea, când am primit ca temă să scriu ceva, orice.

Am ales să scriu despre oameni. Despre graba lor, despre faptul că nu mai știu să se bucure, despre faptul că se simt pierduți. În ei, în lume, printre oameni. Și nu se văd. Nu se văd nici pe ei, nici pe ceilalți. Nu aud. Nu simt.

Mereu trebuie să se întâmple ceva extraordinar – sau extraordinar de grav – ca oamenii să se trezească. Să simtă. Să zâmbească. Să știe că pot schimba. Să vadă copacii. Să audă  din nou păsările. Ploaia! Să articuleze din nou viața.

Uneori rămân printre sentimente și oameni pentru totdeauna. Aleg să se bucure de orice lucru mărunt. Și aleg să îi bucure și pe alții. Alteori se întorc în hibernare. Și mor. Mor în ei pentru totdeauna. Și mor și în alții.

Atunci este noaptea cea mai grea: când o stea uită că are lumină.

Nu uitați să străluciți și să fiți vii! Vă stă în putință.

oameni

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ramona Sandrina

Ramona Sandrina Blog | Facebook | De același autor

Unii cântă, alţii dansează step, iar eu scriu. Asta iubesc să fac. Textele mele sunt pentru toţi, dar asta nu înseamnă că toţi se vor regăsi în ele. La urma urmei, ele sunt ceva mai mult decât personal. Sunt carne din carnea gândurilor mele. Sânge din sângele sufletului meu. Spicuiri. Flash-uri. Emoţii, Fluturi. Zboruri. Căderi. Le-am adunat în cuvinte şi le-am dăruit.

Recomandări

Adaugă comentariu